. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Expoziţia ECRANUL TRANSPARENT 27 februarie - 29 martie Galeria Calina, Timișoara, www.calina.ro “Visul în care eram pândită […]” “Visul despre o pernă sferică […]” “Visul despre îmbrăţişare […]” “Visul despre oamenii cu aripi […]” “Visul despre peretele ca un timpan […]” “Visul în care tavanul se distrugea […]” “Diana Vidraşcu propune, prin expunerea celor cinci serii de vise, o reflecţie pe marginea paralelelor dintre film şi vis. Îmbinând înscenări cinematografice cu imagini obsesive ale universului oniric personal, Diana Vidraşcu prezintă câte o poveste care ar putea fi oricând o situaţie filmică. Imaginile narative sunt uneori întrerupte, dislocate şi fragmentate de elemente bizare. Materii incerte, urme ale unor poveşti anterioare şi elemente înfricoşătoare se ivesc din cele mai inocente fantezii. Impresia pe care fiecare vis o lasă privitorului este că ceva s-a petrecut deja, ceva ce nu mai poate fi redat complet, ci doar rememorat fragmentar. Memoria artistei reconstituie parţial elemente din aventura la care a luat parte, fără să poată explica până la capăt logica evenimentelor. Certitudinea experienţei irepetabile este harta memoriei personale. De altfel, foarte nesigură şi fragilă.   Fiecare vis poate fi asociat tematic unor obsesii personale, regăsite adesea în visele sau coşmarurile artistei. Pericolul ascuns sub forme aparent inofensive, urmele lăsate de corpurile oamenilor singuri, rănile acoperite şi nodurile ascunse, formele falice camuflate, senzualitatea pielii şi carnaţiei, apa care atrage ca un magnet dezastrul, materialitatea ceţii şi scoicile care păstrează secretele lumii, toate acestea alcătuiesc un univers guvernat de tensiunea dintre realitate şi ficţiune.   Construcţia acestei expoziţii aminteşte de cunoscutul film al lui Alain Resnais, L’année dernière à Marienbad, în care amprentele lăsate de vise sunt la fel de importante precum ştergerea sau uitarea lor. Poate că fiecare vis este un film şi fiecare film este un vis, într-o împletire a plinului şi a golului, a memoriei şi a uitării.”   Curator: Diana Marincu
about me and my work →